Pagina principala / Noutati editoriale / Publicatii / MAREA FAMILIE UMANA ESTE IN AGONIE ! ACUM ESTE MOMENTUL SA NE MOBILIZAM PENTRU A O SALVA - BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Nutritie

MAREA FAMILIE UMANA ESTE IN AGONIE ! ACUM ESTE MOMENTUL SA NE MOBILIZAM PENTRU A O SALVA - BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Collana: marile teme sociale

prin grija lui Mario Michelangelo Stromillo

MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Raţiunea este esenţa inponderabilă a legii divine; şi materia ar trebui să fie instrumentul executiv al acestei legi.

Fiecare creatură umană primeşte la originea materializării, raţiunea corespunzătoare şi liberul arbitru, sau mai bine zis libertatea de a folosi raţiunea potrivit propriei voinţe.

Toate creaturile acţionează sub influxul premoniţiei sau sub acţiunea divină care determină condiţia fiecărei creaturi pentru a opera într-o manieră conformă naturii.

În raţiune, în liberul arbitru şi în premoniţie ar trebui să fie cuprins destinul omului.

Orice abuz al raţiunii, mentit fiind ca să deservească materia în secret, propus pentru a o folosi într- un scop pervers, ar declanşa o contra acţiune divină dirijată pentru a restabili ordinea şi echilibrul .

Lacomia fără limite pentru lucruri materiale, umileşte şi ofensează raţiunea şi în consecinţă legea Divină, care în acest caz ar conferi materiei funcţiuni executive necesare pentru restabilirea echilibrului tuturor lucrurilor naturale ordonate de legea menţionată mai sus.

Preaînaltul Creator , sau Inteligenţa Supremă care este un întreg , a semănat în regatul său fără margine o cantitate incalculabilă de opere aparent terminate sau aparent în fază de elaborare.

Fiecare operă a fost compusă din alte opere animate sau ne animate, organice şi anorganice, şi totul, prezumtibil, acţionează şi colaborează direct sau indirect şi fără constrângeri aparţinând unui scop unic deteminat de Suprema Inteligenţă.

Nimănui nu-i este dat să ştie până acum şi poate niciodată (numai prin presupunere) care ar fi misiunea pe care Creatorului Suprem a dat-o fiecărei creaturi semănate în regatul său infinit, şi care ar fi scopul determinat al aceluia căruia se adresează.

Este dealtfel o presupunere că Supremul Creator după ce a terminat desenele şi a stabilit scopul operei sale transcedentale, a încredinţat fiecăreia dintre creaturile sale aparţinând celei mai neaşteptate specii, o menire bine definită de colaborare.

Poate da oare un arhitect viaţă desenelor sale de unul singur fără ajutorul colaboratorilor?

Cea ce ar fi posibil desigur Creatorului Suprem (dată fiind omnipotenţa sa) , dar din clipa în care el a dat viaţă atâtor creturi sensibile , nu este improbabil ca faptul să fie în relaţie cu dorinţa sa de a avea colaboratori demni de a beneficia de operele sale şi de a participa sensibil la bucuriile sale , şi de ce nu şi la neliniştile sale.

Altfel, dacă nimeni nu ar beneficia de cele pe care Arhitectul le-a construit şi construieşte, la ce ar servi operele sale?

Şi dacă nu ar fi spectatori de orice formă şi de orice specie să se bucure sau să trepideze, sau să se minuneze, aşa cum se bucură şi trepidează acela care crează, care ar fi scopul existenţei creaturii şi al Creatorului?

Se presupune că cele mai sugestive opere (pe care oamenii o numesc ‘’planete sau lumi sau stele ‘’) create şi semănate de Suprema Inteligenţă în regatul său nesfârşit, ar fi legate între ele de fluide imponderabile aşa cum probabil sunt legate toate materiile şi corpurile aparţinând speciilor cele mai diverse şi neaşteptate care operează pe aceste planete.

În tot ce există în Operele Divine , vizibile sau invizibile simţurilor umane, nimic nu este imobil aşa cum pare uneori, ci totul este în mişcare.

De la masele hiperbolice de materie care plutesc sau care se rotesc pe axa lor în spaţiul infinit, până la cele mai mărunte molecule (din care este compus corpul) se mişcă, se agită, se deplasează, împinse sau atrase de forţe naturale şi de fluide imponderabile care crează invizibil, se divizează, se reunesc, se distrug şi se re crează într-o continuă mişcare, tot ce operează ineluctabil şi se adreasează necunoscutului scop determinat de Creatorul Suprem.

Dacă tot ce există şi este mai puţin vizibil sau tangibil simţurilor umane, este în perpetuă mişcare sau într-o continuă transformare, se presupune că nimic din toate acestea care există sau măcar o parte considerabilă din aceasta, nu a atins până acum perfecţiunea.

Deci , sunt două ipoteze posibile , adică : sau perenitatea întregii Creaţii este o consecinţă de a deveni ne-ncetat a tuturor lucrurilor, sau toate acestea ce sunt într-o continuă mişcare şi într-o continuă transformare, nu pot fi altceva decât creaţia într-o continuă cercetare, sau a o stare de perfecţiune la care nu s-a ajuns încă, care ar putea să se identifice cu scopul aceluia către care a fost îndreptat.

Oricum ar fi sau n-ar fi veridice ipotezele sus menţionate, este clar că Inteligenţa Supremă nu a creat exclusiv pentru sine (altfel nu ar fi dat viaţă atâtor creaturi sensibile), dar a creat pentru ai face participanţi – fie colaboratori, fie beneficiari – pe toate creaturile ce se găsesc dispersate in regatul său nesfârşit.

Şi este clar că totul ce există a fost creat din IUBIRE şi mai ales din iubirea perfecţiunii, deoarece nu se poate admite unanim că marea desăvârşire ar dori nedesăvârşirea.

Este dealtfel un punct de vedere uman ca să ne gândim că Supremul Creator ar dori ca şi colaboratorii săi să se bucure şi să sufere aşa cum se bucură şi suferă acela care crează, şi că , în munca cotidiană şi în căutarea avidă a perfecţiuni , nu se crează exclusiv pentru ei ci din iubire faă de semenii noştrii ; crează pentru a beneficia alte creaturi, crează cu aceaş intenţie cu care Inteligenţa Supremă a creat pe noi toţi.

Nici un lucru nu ar putea răsplăti o fiinţă umană, atunci când derivă din conştiinţa de a fi creat pentru a facă plăcere Creatorului Suprem, de a fi creat cu o sublimă recunoştinţă de a fi demn de a colabora cu Acela care a generat totul.

Dragii mei elevi devotaţi, înscrişi la primul curs de ‘’Astrobiofizică integral’’, suntem în zorii anului treimii, potrivit erei Creştine: ne pândeşte un paianjen diabolic fără limte, periculos dar vulnerabil, deoarece este diafan, ţese rapid pânza deasă a nedreptăţii, a minciunii , a coprupţiei, a înşelătoriei economice.

Zi de zi , pânza se îndeseşte, şi întrega familie umană prezintă primele simptoame de sufocare şi imposibilitatea – pe termen scurt – de a putea fugi de acest păianjen diabolic. Cui trebuie să-i cerem ajtor pentru a distruge monstrul !

Luând pildă de la înaintaşi pentru a pune în practică toate acestea, cu iubire şi pasiune pentru Arta noastră Sacră, v-am prezentat această scurtă lecţie, dar înainte de toate mulţumiţi Creatorului Suprem.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze !

Prof. Mario Michelangelo Stromillo

Evaluare: 5.0/5 (2 voturi)

MAREA FAMILIE UMANA ESTE IN AGONIE ! ACUM ESTE MOMENTUL SA NE MOBILIZAM PENTRU A O SALVA - BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Arhiva fisiere