Pagina principala / Noutati editoriale / Actualitati medicale / Cercetare / SAMANTA MENTALA SAU CALEA GESTATIEI COSMICE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Nutritie

SAMANTA MENTALA SAU CALEA GESTATIEI COSMICE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Atunci când Domnul Darwin şi Asociaţii au descoperit la maimuţe caractere celulare biologice identice cu cele umane, este probabil că în acele vremuri , acei Domni au ignorat complexitatea existenţei umane, constituită din treimea inseparabilă : SPIRIT, MINTE, CORP.

Oare vă imaginaţi că o gorilă care trăieşte şi exprimă cunoaşterea sa spirituală şi mintală ar putea face acte meditative care sunt apanajul exclusiv al omului ?

Savantul englez trebuie că şi-a dat seama că cimpanzeul studiilor sale nu poseda nici un prerogativ intim care ar fi lăsat să intuim posesia chiar şi a unei minime dotări spirituale.

Un animal fără darul cuvântului, fără minte! Fără a avea un mic sâmbure de raţiune, fără nici o expresie, nici măcar embrională care ar putea să se apropie de om, cum oare a obţinut calificarea de locomotivă a genului uman ?

Mintea se identifică cu Omul de Aur

Spiritul se identifică cu freamătul Spiritual al aceluiaş Om de Aur.

Corpul se identifică cu Umanitatea Sexuată, adică vârsta Argintului

Vârsta Bronzului sau Cuprului

Vîrsta Fierului

Din această latură, eroarea lui Darwin apare foarte clar; de fapt, dacă prototipul genezei umane a fost o maimuţă, şi nu incomparabilul Om de Aur, rasele umane nu ar fi avut nici o rădăcină spirituală şi ca urmare nici o dotare extra materială, adică, un alt animal. Aceasta ar fi inadmisibil pe lângă faptul că e monstros!

În orice conştiinţă se găseşte confirmarea ideii că o rădăcină bună poate da viaţă unui arbore bun. Apoi dacă aceată plantă se distruge cu timpul sau este doborâtă de un fulger sau de o rafală de vânt, totul apare mai mult decât natural. Complet lipsită de susţinere este ideea că o sămânţă coruptă (degenerată, malformata) ar putea genera ceva mai bun ca ea.

Dacă am putea întreba pe Iisus,Budha, Mahomed, Moise – intemeietori ai religiilor ori oameni de geniu ca Michelangello - ei bine niciunul din aceşti oameni măreţi nu ar admite că ar fi descendentul unei gorile. Astfel chestiunea este închisă.

Dobândind cunoaşterea de a fi o triplă dimensiune, făcută din spirit, din minte şi din corp, prin jocul forţei , omul inteligent a înţeles că el trebuie să hrănească toate aceste trei entităţi. Agăţându-ne numai de nivelul gastric – adică a hrăni doar corpul fizic - şi a muri de foame în propriile lumi mentale şi spirituale, este la fel cum ne-am reduce, am coborî la acelaşi plan cu animalul. Nutriţia Psiho-Neuro-Orto-Cito-Moleculară ne învaţă cum se procură alimentele superioare fără a prezenta cititorului sau bolnavului implcări grevante sau imposibile

Odată ce am intuit tripla necesitate de a mânca şi prin acel joc al corespondenţelor pe care le ştim culege printre lucrurile ‘’mici’’ şi printre lucrurile ‘’mari’’, în mod instinctiv atragem atenţia minţii că dacă omului îi sunt necesare trei satisfacţii nutriţionale – şi Omul este microcosmosul – chiar şi pământul, şi prin extensie macrocosmosul, cer trei calităţi de hrană.

“Cea ce este aici , este şi altundeva – spune o antică şi misterioasă maximă, la care se adaugă: “Cea ce nu este aici , nu este nicăieri” şi în sfârşit: “Cea ce este acum, va fi întotdeauna. “Cea ce nu este acum nu va mai fi niciodată!”

Deci necesităţile Omului sunt acealeaşi cu ale Universului. Deducere inevitabilă: Este de datoria omului să nutrească planeta sa cu substanţe spirituale, deoarece printre toate creaturile existente numai OMUL are darul de a prodce energie de înaltă calitate

“ Şi dacă nu ar face-o?” – se întrebă contestatarul obişnuit - “Ce s-ar întâmpla oare?”

Suntem aici ca să o spunem. După ce a înţeles că nu se poate hrăni numai cu substanţe comestibile, fără a degrada viaţa mai mult sau mai puţin, aceleaşi efecte ‘’se vor produce’’ chiar şi pe această insulă pierdută în spaţiu, ‘’botezată’’ cu numele PĂMÂNT. Să nu ne pierdem însă în cuvinte : aceată insulă este foarte bolnavă. Pentru a da un diagnostic exact al Pământului, este suficent să dăm un diagnostic Omului. Dacă bolile omului derivă din denutriţia sa mintală şi spirituală, acea a planetei are aceiaşi origine. De aici nu se scapă.

Nutriţia Psiho-Neuro-Orto-Cito – Moleculară , în timp ce salvează şi protejează Omul de orice pericol, acţionează simultan şi pe ecosistem cuprinzând clima anotimpurile, ciltivaţiile, casa , şi acţionează chiar şi asupra aproapelui nostru.

Carenţele cronice a hranei spirituale – spuneam – vătămează Omul distrugând şi mediul, care însă nu poate asista impotent, neputincios la degradarea sa. Nu uitaţi că ecosistemul este întotdeauna în acea stare de gestaţie particulară care cu orice preţ trebuie să ducă la o concluzie în mod fericit.

O femeie gravidă, disperată, înfometată, conştientă că – progenitura ce o poartă în pântec trebuie cu orice preţ să mânânce, ce ar face dacă nimeni nu ar ajuta-o?

FURĂ MÂNCARE ! nu atât pentru ea însăşi, cât mai ales pentru copil. Dacă ar fi fost singură pe lume ar fi ales să moară de foame, dar dacă este un Copil la mijloc, nu există lege ce ar opri-o, atunci fură, şi face bine.

Dacă ar fi existat ruşinea de a fura, aceasta nu o atinge nicidecum, dar oricum ruşinea va cădea asupra celor ce nu o ajută.

Ei bine, mă veţi crede sau nu, planeta noastă se compotă în acelaş fel.

Acest super-om tehnologic ai timpurilor moderne, nu numai că distruge rezervele spirituale ale Terrei (ucideare în masă a animalelor, peştilor mari, despăduriri, poluări, avorturi , mascrul copiilor, violenţe asupra femeilor, violenţe asupra minorilior, etc), dar împiedică orice tentativă pe care aceasta o face spontan (migraţia păsărilor, germinaţii naturale, erupţii vulcanice, revărsări de fluvii, izvoare de ape, etc..) pentru a-şi procura ceea ce Omul a încetat să îi mai dea.

În alte cuvinte : Omul ( prin ignoranță, necredință, acțiuni necugetate, conflicte, războaie etc) ucide el însuşi Terra !

Ochi pentru ochi! Terra ucide omul, şi răspunsul este corect, face foarte bine, are tot dreptul !

Mama natură gravidă este constrânsă să acţioneze brutal, nu numai pentru propria supravieţuire, dar şi pentru acea a Umanităţii.

Ca şi cum omul ar fi o specie de ‘’contribuabil’’ universal chemat să plătească nu cu bani ci cu energii spirituale pentru a face ca Marea Plată să se facă regulamentar.

Contribuția, ajutorul uman poate fi în două moduri, la alegere: ori foloseşte mintea sa pentru a germina inteligenţe creative (Mintea a primit-o cu un scop), şi până aici totul este perfect, sau să opteze plătind prin suferinţe, dureri, accidente, mortalitate cruntă, boli, accidente de muncă, cutremure, etc... toate aceste lucruri se transformă în tot atâtea energii spirituale.

Evidenţa degenerării întergului câmp în care Umanitatea este percepută este atât de răspândită că însăşi Autoritatea religioasă o denunţă şi se lamentează. In concordanță cu aceasta sunt boli teribile, accidente aeronautice, navale, rutiere, suferinţe de orice fel, amputări, delicte terifiante, ucideri prin împuşcare, genocide, războaie, dezastre considerate eronat ca fiind naturale. Rea credinţă, rea convingere! Maxima sforţare care se face împotriva acestora constă în cele mai exorbitante sume in cecuri oferite laboratoarelor ştinţifice şi in câteva slujbe solemne pe ici pe colo în lume.

Omul este laş, lipsit de simţul cavaleresc al Măreţei Mame Gravide şi Forţele terestre ( ale Pământului) îl rănesc şi Aceasta este Suprema Justiţie !

Considerând că o sămânţă trebuie ‘’obligatoriu’’ să producă o altă sămânţă identică, ia naştere o concluzie : Sursa, prima sămânţă deci, trebuind ca să se tranforme în continuatorul, în succesorul ei, trebuie să ofere loc jocului Forţei acceptând și îndreptându-se către o serie de transformări, toate oglindind asumarea perfecţiunii fenomenelor de orice tip şi calitate. Perfecţiuni fenomenale care reprezintă mai multe etape intermediare în aşteptarea realizării finale, adică o nouă Sursă. Dar nu terbuie uitat faptul că aceste etape intermediare vor reprezenta ‘’simbolic’’ acea sămânţă - sursă - către care este direcţionată.Tot aşa se întâmplă mai mult sau mai puţin la o Gestantă, unde fiecare parte embrională a fătului este anticiparea copilului pe cale de dezvoltare. La fel se întâmplă cu sămânţa vegetală care trece de la sămânţă la copac. Fiecare parte a arborelui indiferent de frunze, ramuri şi rădăcini este simbolul semninţelor ce se vor naşte.

La lumina proiectoarelor ce se relevă? Universul apare ca un imens laborator – un ficat cosmic, aşa cum o definim noi – cu o gestaţie imensă ce trebuie să se încheie cu o naştere a unei Surse noi -Sursa Infinit.

De aceia dacă evenimentul final ar trebui să fie o nouă Sămânţă-Sursă, precum alte seminţe intermediare pe care le întâlnim în laboratorul universal –în ordine ierarhică întâlnim : seminţe vegetale, seminţe animale, seminţe umane, seminţe de gânduri.

Aceste patru seminţe diverse sunt tot atâtea simboluri ale acelei semniţe pe cale de gestaţie cosmică.

Dar dintre aceste patru semniţe care este cea mai evoluată dintre ele ?

Sămânţa mintală, samânța gând!

În mod clar, un gând este ‘’sămânţă’’ numai cînd se naşte pentru a aduce la lumină aspectul ezoteric care obligatoriu există în orice fenomen al lumii şi în oricare experienţă de viaţă.

Când mintea culege cea ce este ‘’înăuntrul’’ lucrurilor, se crează o nouă fizionomie a lucrurilor sau a experienţelor, care recuceresc identitatea pe care mai -nainte nu o avuseră, sau care a rămas ascunsă până în acel moment.

Iată deci germinaţia cea mai puterniceă care există! E ca şi cum ‘’germinaţia’’ ar semnifica mărirea, multiplicarea, dezvoltarea, transformarea, îmbogăţirea de fiecare dată cînd se produce un gând astfel, viaţa se îmbunătățeşte şi se spiritualizează progresiv.

Bolnavii de Cancer, Drogaţii, bolnavii de SIDA vor desoperi în această practică mintală un ‘’medicament’’ neaşteptat, miraculos la care nici o patologie nu poate rezista.

Chiar şi prezentul articol, pe care în acest moment îl citiţi conţine ‘’sămânţa sa ezoterică’’, care odată parcurs continuă să gratifice, să dea o bucurie interioară pe toată durata lecturării.

Se observă la acest punct, cum omul - cu capacitatea sa de a gândi - asumă demnitate, măreţie şi splendoare, pe care până nu demult nu credea că le posedă.

Se observă încă, precum cultura modernă – care neagă calitățile omului prin atâtea prerogative grele – a redus omul la un ‘’mizerabil’’, în timp ce în realitate, el este un diamant preţios, rar al întergii Creaţii Universale.

Lăsând la o parte acestea, Omul nu este partea finală a gestaţiei cosmice, ci este inelul indispensabil de conjuncţie între Principiu-Sămânţă şi o Alta pe cale de formare. Motiv pentru care factura inelului nu poate fi acea a unui fier vechi şi ruginit, nici cea a maimuţei care se exprimă numai emiţând sunte asemănătoare cu :....hu...hu... şi se despăducheză printre ramurile copacilor.

Omul adevărat , Omul Universal, Omul prototip ‘’trebuie’’ să vină pe lume prevăzut cu frumuseţe şi puteri excepţionale pe care limitarea noastră actuală o găseşte cu greu pentru a o concepe.

Şi iată legendarul ‘’Om de Aur’’, din toate tradiţiile trimis de Dumnezeul Universului, dar care în apariţia sa este campionul tuturor eşantioanelor umane şi ca acesta este cel mai demn şi cel mai perfect iniţiator al descendenţei umane.

În orice fermă de animale se aleg cu grijă deosebită avînd cele mai mari garanţii grajdurile care vor adăposti capul stirpei, ştiind bine cât este de determinantă prima sămânţă!

Cum am putea sa admitem ca Universul, cu toate inteligenţele şi puterile creative de care dispune, ar fi putut să aleaga o mainuţă meschină şi să o situeze – cu o incredibilă imbecilitate – în vârful piramidei umane?

Când vrem să măsurăm micimea şi periculozitatea culturii moderne, este suficient să mergem îndărăt la povestea cu cimpanzeul.

Omul de Aur, dotat de androginitate, naşte urmaşii cu gândul, nu construieşte palate în oraş, nu cultivă pământul, nu merge la croitor, nu are nevoie să mânânce, să bea, să respire sau să doarmă fiind antropomorf, nu cează tehnologii ca să se deplaseze, călătoreşte pe un nor de aur cu o viteză de mii de ori mai mare decât cea a luminii, are puterea ubicuităţii şi invizibilităţii.

- Este stăpânul tuturor ştiinţelor, pe care le va preda Oamenilor sexuaţi al celei de a doua perioade, acea de Argint. Şi vor fi chiar aceştia care vor transmite din gură în gură incredibile prerogative.

Puteţi să vă imaginaţi că printre toate creaturile vii, acea care posedă energia cea mai sofisticată, cea mai puternică, cea mai creativă este chiar OMUL?

Toată lumea s-a întrebat din toteauna cum se dobândeşte această energie, umană sau nu, ca să asigure eternitatea sa. Ei bine, această perenitate este dată de un proces de auto energizare, care se face exact în creierul nostru, cînd avem gânduri creative. Dar omul nu contribuie singur la acest ‘’miracol’’: participă mai mulţi, chiar şi animalele şi plantele, chiar dacă într-o mică măsură. Până acum am putea zice că încă o dată hrana se prezintă ca un autor indiscutabil în toate procesele trăind din autoenergizare, prin energie. Când o veţi descoperi vi se va părea că v-aţi scăldat în fericire. Trebuie în mod obligatoriu să admitem că pentru noi cuvântul ‘’hrană’’ nu se referă exclusiv la ceea ce umple farfuria şi stomacul, ci la ceva ce satură cele trei dimensiuni ale vieţii.

Aşa precum un corp are nevoie de a-şi construi o organizare biologică complexă şi minunată pentru a desfăşura funcţiile sale, în acelaş mod triada umană are nevoie de hrană pentru a îndeplini şi re-înoi fantastica sa experienţă existenţială.

Încercaţi să mâncaţi orice lucru în afară de cele trei elemente şi veţi constata că viaţa se va stinge brusc.

Aţi înţeles în sfârşit că totul este energie ?

Aţi intuit că energiile, potrivit faptului cum se materializează sub forma unui copac, a unei păsări a unui copil, trebuie la rândul lor să fie de calităţi diferite?

Atunci să ne re-întoarcem la Cosmogonie.

Dacă întâlniţi un fluture, trebuie să admiteţi că el poate avea originea sa numai într-un alt fluture, nu într-un câine – şi aşa, o castană dintr-un castan, ploaia din mare, leul dintr-un leu, trandafirul dintr-un trandafir, etc...dacă prin absurd, telefonul vostru celular ar putea să nască, va aduce le lumină numai şi numai telefoane celulare, nu maşini de scris.

În concluzie, orice lucru poate să reproducă numai ceva asemănător cu el însuşi.

Din moment ce tot Universul este energie, ‘’cine’’ sau ‘’ce’’ a născut această imensă energie ? – Evident o altă energie !

Este inadmisibil să gândim şi să credem că universul nostru să se fi născut dintr-un Univers Major, care cine ştie unde este, după ce am înţeles că galaxiile, stelele, planetele, sateliţii şi tot restul, nu sunt decât energii solidificate într-o multitudine de apariţii şi de forme. Şi mai absurdă şi de neconceput, char ridicolă este ideea că aceste corpuri cereşti au fost extrase dintr-o mină cosmică şi apoi tranferate în aceste locuri suspendate în vid.

Este foarte verosimilă intuiţia existenţei unei Surse Energetice Infinite, desigur nefiind solidă, nici lichidă, nici gazoasă, nici dintr-un alt lucru, ci fiind o inteligenţă pură şi inimaginabilă , incredibil concentrată, care chiar în virtutea ‘’densităţii’’sale excepţionale, a explodat într-o deflagraţie de o putere de necalculat, care s-a răspândit – cu o viteză ultra radio – puterea sa întânzându-se spre infinit.

Am ajuns la acel eveniment spaţial pe care savanţii l-au numit cu termenul Big-Bang, adică Marea explozie.

Ce a rămas din acea Sursă primară?

Nimic. Absolut nimic.

La fel cu o tragere, energia a fost proiectată în fiecare direcţie în spaţiu, în timp ce ‘’revoluţia’’ sa către ea însăşi continuă cu o viteză incredibilă şi nu dă semne să se oprească, fiind trecute – potrivit studiilor noastre – o sută de miliarde de ani.

Am ajuns la momentul în care să dăm o fizionomie şi un caracter energiei despre care vorbim, şi care constituie firul conducător care uneşte toate perlele intuitive ale prezentului articol dedicat celor Sănătoşi şi celor Bolnavi.

Revelaţia este că energia nu poate fi decât un întreg infinit de Unde Sonore !

Exprimându-ne popular : Muzica.

Si aici s-ar deschide un discurs infinit care ne-ar purta departe de scopul acestui articol. Anumite lucruri însă trebuie spuse, se vor ilumina aşa cum zice in limbaj fotografic, dar mai ales se vor ilumina cu adjectivele necesare.

Nu este vorba de sunete şi atât, aşa cum le cunoaştem ci chiar ca şi fenomene.

Dintr-un punct de vedere subiectiv, sunetele au patru caractere esenţiale, care sunt:

Senzaţia sonoră, înălţimea, timbrul şi durata.

Sursa Infinită este înainte de toate o Infinită Inteligenţă, şi tocmai pentru că este aşa , ea este în acelaşi timp o – Muzică Infinită.

Datorită undelor sonore ea are sarcina de a vehicula în spaţii infinite de a deşerta toată creativitatea ce constituia Sursa, acompaniind sunetele cu un alt element fantastic care se produce ca urmare a deflagraţiei , adică: LUMINA!

Ce face Omul pentru a transmite proiectele sale, comunicările sale, dragostea sa ?

- Foloseşte fenomenul fonaţiunii , care este limbajul sau cântecul. Chiar limbajul este fondat pe proprietăţile fenomenale ale sunetelor – omul se foloseşte de sunete pentru a se cunoaşte, şi Omul, nimeni altcineva este încarnarea infinită a Sursei Infinite.

Suprema Inteligenţă, Omul şi toată Creaţia nu sunt altceva decât Muzică.

Unde sonore condensate în stele, planete, mări, ceruri, păsări, ploaie, zăpadă, flori, arome, hrană, copii, etc... Nu-i aşa că e minunat ?

Pentru a încheia subiectul, Cosmogonia şi Geneza umană nu sunt altceva decât execuţia a mii de note muzicale. Un concert simfonic este simbolul sonor cel mai apropiat de concertul cosmogonic. Apariţia Omului pe pământ coincide cu clipa în care s-au ciocnit cele două mari talere ale căror sunet, vibraţie intensă acoperă sunetele orchestrei. Acestea fiind zise, le subliniez pentru a confirma încă o dată, că experienţa umană este evenimentul cel mai scânteietor dintre toate creaţiile.

Plecând de la Big-Bang, energia în fugă creativă, încet încet se îndepărtează de centrul său cald şi luminos, merge să întâmpine frigul şi tenebrele spaţiale. Se răceşte, ca umare se solidifică asumând forme sferice sau ovoidale – se ţine cont că toată energia este Suprema Inteligenţă Creativă, am spus-o deja, şi duce cu sine proiectul de a se naşte pe ea însăşi, adică aşa cum era înainte de Big-Bang.

Ea organizează toate acele structuri inteligente minore care trebuie să servească la marea reconversie în ea însăşi. Şi iată stelele, planetele, lemnul, focul, pământul, metalele, apa şi în sfârşit Omul.

Pentru a verifica elanul creativ de ne oprit al energiei , cititorul nu trenuie să se limiteze numai la argumentaţiile noastre; el trebuie să găsească adevărul examinând caracterele Manifestării, care se comportă tot aşa - de la niveluri infime – până la cele mai mari.

Pe de altă parte, dacă este adevărat (este adevărat!), că tot ce este viu se poate genera numai prin el însuşi, Inteligenţa Supremă Creativă nu poate să-şi permită luxul de a face excepţii.

Un mic şi semnificativ exemplu :

dacă a fost o explozie primordială şi datorită acesteia a fost o expansiune de energie care crează până azi hrană , viaţă şi bunăstare, ei bine o sămânţă, în clipa în care începe germinaţia sa produce la rândul ei o proprie explozie. Ruptura ce intervine pe coajă pentru a favoriza ieşirea primei rădăcini, acea ruptură – zicem- este identică cu o explozie.

Apoi plăpânda plantă îşi face drum, se îndreaptă în sus, iese la lumina solară, se dezvoltă, construieşte ramuri care se organizează radial, ajunge la maturitate şi în sfârşit se reproduce exact în aceaşi sămânţă care a generat-o, într-o mulţime de copii.

Nu este minunat ?

Reuşiţi să vedeţi analogia între această germinare şi o alta, de proporţii cosmice, ce s-a întâmplat în timpurile străvechi?

Naşterea unei păsări, a unui peşte, a unui pui, a unei pisicuţe şi mai mult încă, naşterea unui Copil, nu sunt oare manifestări ale unui model arhietip?

Mărturiile acelui nemaiauzit eveniment care născu actualul Univers, nu trebuiesc să fie furnizate de laboratoare ştinţifice, între care secol sau mileniu, ci putem să le relevăm noi înşine, din fenomenele ce ne înconjoară. Deschiderea unui boboc observată la o viteză mare nu este oare asemănătoare unei explozii ?

Şi care este prima senzaţie ce impresionează privirea?

Culoarea sa !

Floarea acea a trecut de la o stare de extremă concentrare, închisă în sine, la o condiţie opusă, adică o deschidere completă, mai bine spus, de extremă expansiune. Petalele sale dispuse în raze către spaţiul extern simbolizează razele energiei primare în calătoria lor către infinit.

Intuiţia universală potrivit căreia fiecare lucru este o manifestare energetică diferenţiată a unui unic Principiu începe să câştige credibilitate.

Să rămânem încă un moment ca să observăm proiectul florii. Nu ne poate scăpa particularitatea că seminţele păstrate în ea, se găsesc în adâncimea centrului, nu la periferie. Şi iată încă o dată marea valoare reproductivă a centrului.

Dacă ar trebui să atribuim cea mai bună calitate energetică, aceasta ar trebui atribuită seminţelor sau părţii restante din floare ?

Desigur o acordăm seminţelor, care garantează continuitatea plantei, nefiind ele aşa de strălucitoare, divers colorate, parfumate ca petalele.

Ei bine, ce se deduce din această observaţie ?

Că seminţele, fiindcă sunt generatoare de viaţă, stau în floare precum Spiritul nostru stă în Mintea noastră. Corpul în schimb este reprezentat – în imaginea florii – din spaţiul extern al florii. Petalele servesc ca punte între seminţe (Spirit) şi nimic (Corpul). Nu este oare renumită afirmaţia că mintea umană este puntea care uneşte corpul de Spirit ?

Câte lucruri ne învaţă Natura !

Şi alte adevăruri se nasc din obsevaţia atentă a fenomenelor.

Lucruri pe care le-am descrie cu plăcere dacă nu ar exista necesitatea imperioasă de a scrie acest articol care are un caracter pur introductiv.

În timpul studiului volumului nostru raportat la materiile studiate în Cursul de Nutriţie Psiho-Neuro-Energo-Cito –Molecular ( de Mario Michelangelo Stomillo), cursanţii vor găsi numeroase alte revelaţii care fac din om un extra-terestru, adică, provenind dintr-o altă dimensine transcedentală , şi el pare că a uitat acest lucru.

Dacă ‘’luminile’’ se sting , Noi am continua oare să fim păstrătorii tuturor ştiinţelor? Ar trebui să începem o cercetare în noi înşine ?

Din momentul în care ghemul uman s-a redus la un nod de ne-descurcat, din cauza modului său ne-natural de a trăi, scopul lui nu se poate găsi niciunde altundeva decât în intimitatea sa – Dar unde ?

Trebuie să ne îndreptăm spre origini pentru a ‘’Înţelege’’ şi în sfârşit ca să ‘’Vedem’’

– ca să ajungem la insulă trebuie să trecem marea, să trecem puntea dintre marginea, țărmul, bordul pe care l-am lăsat în urmă şi locul unde vrem să acostăm ..

Evaluare: 3.0/5 (2 voturi)

SAMANTA MENTALA SAU CALEA GESTATIEI COSMICE BY MARIO MICHELANGELO STROMILLO

Arhiva fisiere