| PAGINI LITERARE DE MARIO MICHELANGELO STROMILLOCUM SĂ DEVENIM MARIMâncând, jucând, plângând, râzând, satisfăcând propriile nevoi şi vise, iată modul de a deveni mari şi de a învăţa o mulţime de lucruri, dar înainte de toate contează cum ne naştem şi cum suntem făcuţi. Când văd un câine fugind în urma altui câine mirosindu-l, mă gândesc întotdeauna că este la fel şi cu omul şi cu toate animalele pământului. Când ai dormit şi ai mâncat, începi să fugi în urma acestui imens mister, ca şi când ai fi atras de un fluid magnetic, de un magnet care te face să-ţi pierzi echilibrul chiar dacă eşti mic şi nu ştii încă nimic. PRIMII ANI DIN VIAŢA MEA Primii ani din viaţa mea păreau pătrunşi de un gust de lucruri nu tocmai curate, de o cunoştinţă vagă a lucrurilor însăşi de o senzaţie unduitoare traversând spaţii goale şi întunecate, printre lucruri prea mici şi foarte mari GURA SE BUCURĂ DE AUR Gura se bucură de aur printre dinţii strânşi, sau se pliază suav într-un sărut vinovat, Dar zâmbeşte , întotdeauna într-un surâs distrat şi ştiutor curios şi copilăros. In zadar trece sub ochii noştrii viaţa, în zadar pe chip ne biciuieşte durerea: acel surâs este acolo pe buze resemnat şi niciodată rău, incorigibil aproape o vicioasă virtute, unica lumină a unei lumi disperate şi zăpăcite. VALERIA Un copil era căţărat pe zidul cel mai înalt de pe ulicioara mea, când dintr-un colţ, iată-te Valeria, ‘’frumoasă şi bine facută’’verişoară, care îşi făcu nevoile, şi apoi îşi ajunse soţul, şi făcură furtunos’’un lucru’’ pe care băiatul temător îl descoperi, ’’părându-i se miraculos’’. Este încă distractiv, dar a pălit din farmec; încă surâzi , chiar şi tu ca acel copil cuibărit pe zidul cel mai înalt al ulicioarei mele curios tont, incredul fără ruşine şi fără păcat, ca şi cum ar fi fost într-adevăr ‚’’o moşmoană’’ inima ta, un fruct de pământ CHIPUL SĂU Chipul său Fu acela al vieţii sale Care vru plăcere şi nu ştiu să iubească, dar în afara de asta era inteligentă; o adevărată mască de carne şi sânge, care râse de bucurie, din bătaie de joc şi din instinct. Viaţa ea o trăi, dar nu şi-a consruit-o... Chiar şi ea este dintr-o familie fără destin un personaj gratuit: ‘’Nu vreau să-mi construiesc un destin, ci vreau numai ca bărbaţii să se străduiască să-mi facă unul’’. SIMONEI Sărmana Simona! Este înaltă ca o fetiţă de zece ani, micuţă, micuţă, şi are acel apetit. Şi soţul ei este un colos de doi metri şi aş zice că ar trebui să scufunde poarta mare a Domului.... FEMEILOR Dar chiar femeile au multe lucruri stranii pe care noi bărbaţii nu le avem, şi Pasqualino a descoperit în fiecare zi această noutate şi cercetă şi îşi explică cu vocabularul, apoi rămase dezamăgit. Deoarece el era chiar tipul care tindea spre acele lucruri. Şi poate totul se afla acolo: din acest punct de vedere jurnalul său. SUFLETE MĂREŢE Există Suflete măreţe născute anume ca să întâmpine durerile cele mai mari, deoarece nimic nu se pierde în lume. Şi dezgropi picătura sau focul, piatra, piatra care stă acolo ca o inimă să-şi depene istoria ei în timp, asfel ca totul să fie scris. MALIŢIOZITATE ŞI SENZUALITATE Maliţiozitatea şi senzualitatea, a fost o minge elastică de carne care lejeră şi surâzătoare a ţâşnit pe plăcere, atingând, primind, săltând de nenumărate ori tot mai puternică, mai dură, mai umflată de lăcomie: nefiind epuizată de ieri ne gândindu-se la azi: timpul fu pentru ea o voluptate şi un râset ! FEMEILE ? Femeile? Se găsesc o mulţime: una diferită de alta, mama şi servitoarea, sora şi amanta, dar toate profond femei. OSVALDO Osvaldo, ibovnic şi autonom, seducător şi pietros lăudăros de sine, apoi cinic zeul pedepsei sale. Osvaldo conservă violenţa oarbă a instinctului. Este numai carne şi numai carne, dar este conştient de răutatea sa. Nici un mascul nu fu atât de antipatic. Aproape că îl uram iritant cum este fie pentru egoismul bestial care-l orbeşte fie pentru sângele rece de a nara poveştile sale. JOAN Joan. Din acest amor slugarnic Joan este partea cea mai rea, a acelei mecanici; înfloritoare este în schimb, iubirea ştiutoare şi vibrantă în paloarea sa virginală. Ea este pedeapsa Ea este lacrima care alunecă continu pe foi, tristeţea fără vină, disconfortul îngheţat al zorilor: cincisprezece ani, o servitoare: dar numai cu numele: avea un caracter mândru şi rebel, ca munţii săi nativi. Nu era frumoasă dar cu caracteristica, pielii sale măslinii, cu ochii mici negri, şi sănătoasă era uscată ca o nucă. Este nevoie de timp ca să o îndoim. Joan o agresă, o bătu, îi făcu rău. apoi se rugă, apoi dezamăgit şi sătul renunţă. Îi ucise, tremurând şi înfrigurat, sufletul. INIŢIATOAREA IUBIRII Luciei nu pot să-i dau alt loc decât acesta: Iniţiatoarea iubirii. Ca iniţiatoare avu toată strălucirea şi fastul carnal; înfloritoare şi slabă ca o mireasă avea aproape optsprezece ani : iar eu aproape şaisprezece nu este nimic de adăugat : chipul ei s-a închis în acel corp de soare. Iniţiatoarea iubirii ’’aşa de abundentă’’ care nu mai avu egal în viaţa mea FEMEI CURAJOASE Cu toate defectele lor, perfidiile lor, ambiguităţi şi slăbiciuni, invidie, minciuni, mirosuri puternice, parfumuri tari, farduri, pudră, porcării şi nenorociri pe cap, sărmanele femei, cât sunt de curoajoase, mai generoase, mai răbdătoare, mai cinstite şi mai credincioase decît noi bărbaţii! ELOGIU MARIANGELEI Mariangela: o sărmană bătrână care dormea într-un colţ, pe o grămadă de paie puse pe pământ alături de cartofi... Păzitoarea closetelor publice din Santa Lucia: o creatură fragilă îndoită în două înfofolită în zdrenţe vechi, dar binevoitoare şi curată întotdeauna, cu un nas mare şi doi ochi fideli şi resemnaţi. Adora cu aceaş dragoste toate pisicile şi toţi copii. O găsiră într-o zi cu capul într-o latrină cu mătura încă în mână şi toţi din Santa Lucia râseră de acea ciudată nenorocire. JUBIRE Fiinţă impalpabilă şi infinită... Te-am căutat în neliniştea problemelor de zi cu zi... Prin colţuri, Printrefărămiturile rămase pe faţa de masă, În cenuşă În spatele umbrei candelelor. Te-am căutat printre flori, În mijlocul copacilor din ’’pădure’’, În zgomotul pârâurilor, În valurile mării; Te-am căutat sub pături, În spatele’’draperiilor’’ În linişteanopţii, În lumina lunii; Te-am căutat îndubiile ştiinţei umane, În basmelecopilăriei mele, În realitatea’’zânelor’’ În fantezia oamenilor; Te-am căutat înocultul incarnaţiei mele, În ’’legea lui Mercur’’, În inefabilulSoare al Vieţii ce dă Viaţă, În ’’foculSapienţei’’. Te-am căutatprintre stele Printre mulţimeade ’’Îngeri’’ În magicacunoaştere ‚’’Splendoarea’’ Develor, Printre FiinţeleInvizibile ale Universului, În misterul Eternităţii.... Te-am căutat în mine.... Am traversat Spaţiul şi Timpul... Şi te-am găsit înfiecare lucru: Prin colţuri: Printre flori.... În linişte.... În lumină.... Printre zâne... În ’’focul’’Sapienţei... Printre’’Îngeri’’ În Eternitate... Înăuntrul meu: SUFLETUL Sufletului meu Care se revarsăd in “privirea mea” Pentru a Trăi în unica lume care mă posedă: IUBIREA! MUZICA Muzica În ea puteţi să plutiţi, fixând în voi, expresiile chipurilor, persoane şi fapte care unduiesc în amintirile voastre; Culorile sale sunt acelea care culminează, în atmosfere sonore, în aerul pe care-l respiraţi şi asimilaţi; ea este imaginea Iubirii desenate în diverse momente şi care se exprimă în corpuridiverse şi aspecte multiforme fără de care am avea o viaţă diversă. SĂNĂTATEA Când pătrund în voi, scrutând în locurile cele mai adânci ale sufletelor voastre ştiu cum să scot egoismul vostru, să fac să vibreze fibrelevoastre, sunt convins că vă sunt indispensabil, pentru aceasta, când este necesar, las ca “ghearele” lacrimilor voastre să vi se înfigă în carne pentru a vă face sănătoşi. A IUBI Amorul este Ca o floare ce îmboboceşte Pentru a da zilei Pentru a da lumii Pentru a da aerului Animalelor care se nutresc din ea, Omului pentru a-l face să priceapă natura sa raţiunea sa de a fi. Voi ce faceţi pentru a iubi Şi nu numai, ce faceţi pentru a fi iubiţi? TOLĂNIŢI PE IARBĂ Tolăniţi pe iarbă Într-o noapte înstelată Luaţi din pământ Luaţi din cântul animalelor Iubirea; Aerul este copleşitor prin semnele de Iubire; energia vibrează şi voi o simţiţi, în sângele care framătă în interiorul vostru, în pielea voastră care tremură în spiritual vostru care se înalţă; Vi se pare să sunteţi suspendaţi fără corp fără gânduri dar nu vă daţi seama că toate acestea vi se dau fără a vi se cere nimic Fără ca voi să o fi cerut-o. Infam denigrator Ai grijă, infamul meu denigrator care muşti şi care otrăveşti cu muşcătura ta cu calomnia ta infamă; eunuc pungaş, dacă limba ta nu o înfrânezi, ai grijă , că te voi strivi în bălegarul tău! Onest vei fi, tu care in tivialitate goneşti Muza ta nudă moartă de foame? Mască, taci! De trăncăneala ta obscenă Eu aş putea sfâşia necruţătorul văl! Surâde Ciacco de laşitatea consuetă: tremuri la ameninţările tale ,eu lauda ta o resping şi caraghioslâcul tău! Eu te dispreţuiesc! Spre tine se întind braţe ce aplaudă Plebea pare-se că de infamie se înfruptă. Eu singur mă ridic ca să te scuip în faţă! Stromillo vorbeşte de Stromillo O aureolă de simpatie şi de respect s-a născut în mine Reacţionând la infama persecuţie, la care am fost supus de delirul nebunilor şi de psihopatiile castelor. Martirii au mişcat întotdeuna oamenii; şi sacrificiul lor a suscitat, în sensul nobil al solidarietăţii umane, o lăudabilă reacţie şi o justă consideraţie. Omul se revoltă la constângeri, la obligaţiile care limiteazăsau care anulează aspiraţia lor către libertate! Sensul libertăţii este metrul ce măsoară valorile umane: acest sens, dezvoltându-se, sfârşeşte în concepţia concluzivă, operând în acţiunea personalităţii autonome; este minim la oamenii de nimic, maxim la cei mari, exprimă eficienţa puterilor a Criticii şi a Raţiunii. Cu vie simpatie multi mă privesc Fiu legitim al umanităţii care avansează, se dezvoltă, progresează, chiar şi când era sensului, actuală, pare-se că vrea să scufunde civilizaţia umană. Mintea, desigur fiind reprezentată, fie în latină, ebraică, engleză,americană,ecc. va trasa Istoria în ascensiunea ei spre Glorie, printr-o luptă înveşunată, care formează aureola sa . Omul bolnav Omul bolnav Nu poate şi nu ştie să surâdă; Când nu ştie şi nu poate să iubească, Adesea urăşte şi blesteamă. Ştiinţa igenismului Trebuie să stirpească bolile, bonificând terenul uman, contribuind la crearea omului etic, abundând în noile achiziţii. Omul economic resimte Sifilisul şi tuberculoza altora, dezvoltă şi răspândeşte răul altora, suferă chinurile altora. homo oeconomicus trebuie să cedeze locul lui Homo ethicus. Multe suflete şi-au plâns deja fiii din vina tatălui (Dante) Mario Michelangelo Stromillo Arhiva fisiere
|
EUROPEAN MEDICAL FOUNDATION
"HIPPOCRATES"
ATHENEUM COLLEGE OF MEDICINE
European Medical Foundation is a member of World Federation of Research Institutes of Washington USA
Rss
©2012 Fundatia Medicala Romana. Toate drepturile sunt rezervare.
Solutie web oferita de WizNET Studio Romania
Site promovat in WEB Catalog Romania
Solutie web oferita de WizNET Studio Romania
Site promovat in WEB Catalog Romania